Cartea petrolului caspic, departe de a fi jucata

Georgia, o mica tara caucaziana (5,5 milioane de locuitori) lipsita de resurse naturale este in aceste zile in atantia intregii lumi.


Presedintele Eduard Sevardnadze, (fost ministru de externe al URSS) care conduce tara de 11 ani, a fost fortat sa-si prezinte demisia, dupa ce s-a dovedit ca oamenii sai au fraudat alegerile parlamentare din 2 noiembrie. Imediat Washingtonul si-a declarat sprijinul pentru noua putere, dar Moscova a condamnat schimbarea regimului "la presiuni psihice." Interesele celor doua mari putere sunt divergente in Georgia, iar miza o reprezinta o afacere de miliarde de dolari: noul cordidor energetic prin care ar urma sa curga petrolul din Marea Caspica spre pietele occidentale.

Piata neagra a deciziilor (1)

Deseori, pe strada, sunt oprit de trecatori cu chef de dialoguri financiare. Unii sunt framantati de intrebari dintre cele mai diferite. Altii vor doar sa-si faca auzite opiniile. Deunazi, am fost abordat direct: "N-am nici un dubiu, astia ne cauta nod in papura. Cica avem coruptie. Avem, da' ce-i cu asta? Ce legatura are coruptia cu functionarea pietei? Daca-i ungem motoarele, piata functioneaza. Nu i le ungem, nu functioneaza. Ce treaba are coruptia aici?"


Sunt multi cei care gandesc ca nu-i nici o legatura intre coruptie si capacitatea economiei de piata de a fi sau nu functionala. Din nefericire, insa, exista chiar mai multe legaturi. Si inca stranse.


Cuvantul piata are nenumarate intelesuri. De la un spatiu (restrans sau nesfarsit) in care se produc schimburi economice la miliarde si miliarde de relatii, contacte, legaturi intre vanzatori si cumparatori. De la intelegeri pecetluite prin simple strangeri de maini la contracte dintre cele mai sofisticate, cu clauze inventate de avocati specializati, desigur semnate si parafate. De la forme, modalitati sau tipuri de organizare a schimburilor economice la marea varietate a confruntarilor intre cererea si oferta de bunuri si servicii. Piata reprezinta, de fapt, o infinitate de fete ale economiei, unele vizibile, altele ascunse, legate cu deosebire de costuri, preturi, concurenta, eficienta, cu evolutii spectaculoase in intreaga istorie a civilizatiei, din timpuri stravechi pana astazi. Fiindca piata, departe de a fi o inventie a capitalismului, cum se spune adesea, e un fapt de civilizatie. Capitalismul n-a facut altceva decat sa-i confere pietei specializari multiplicate, o anvengura neintalnita inca in istorie si o libertate de miscare aducatoare de progres si de bunastare.


Dar nu-i totul ca o tara sa aiba piata. Important este ca piata sa fie performanta. Si nu-i totul ca o tara sa aiba economie de piata. Important este ca un astfel de tip de economie sa functioneze. Bunaoara, a avea preturi libere este o conditie fundamentala ca o economie sa fie considerata de piata. Dar piata nu va fi functionala atat timp cat nu va avea mecanisme care sa stabilizeze preturile libere la un nivel optim.


Poate coruptia sa impiedice functionarea economiei de piata? Raspunsul nu poate fi decat afirmativ. Teoria include, intre conditiile bunei functionalitati, cerinta ca o piata sa fie "disputata". Cu alte cuvinte, tuturor celor ce anticipeaza ca pot obtine un profit, daca accepta legea concurentei, sa le fie asigurata libertatea de a intra oricand in piata. Plus conditii ca iesirea sa nu fie costisitoare. Concluzia e limpede: o piata unde, la intrare, se cer avize peste avize si, pe deasupra, mai apar si functionari corupti care stau la poarta si isi vor "partea", nu poate fi functionala.


Am dat un exemplu. Pot fi gasite multe altele. Cert este ca, in societatea noastra, dupa ce am scapat de piata neagra a alimentelor, de piata neagra a valutei, de atatea alte piete negre, ne lovim inca de piata neagra a deciziilor. Pentru ca asta e coruptia: o piata unde functionari certati cu legea, de pe toate palierele, vand la negru decizii pe care sunt obligati sa le ofere gratuit. O astfel de practica impiedica buna functionare a pietei.


Amplificarea pietei negre a deciziilor favorizeaza o realitate dramatica: aceea ca noi avem o economie bicefala. O parte respecta legea. O alta parte are drept lege tocmai... faradelegea. Unii cercetatori ii spun (celei de-a doua parti) economie subterana. Definire mult prea restrictiva, fiindca multe dintre activitati se petrec la lunima zilei. Mai corect ar fi sa-i spunem economie informala. In sensul ca nu-i pasa de nici o formalitate. Dar mai aproape de adevar e o alta sintagma: economie necontabilizata. Fiindca operatiunile se fac in doi timpi. In timpul unu - sunt ignorate inregistrarile contabile, in asa fel incat unor resurse uriase - bani, materii prime, produse finite - li se pierde urma. In timpul doi - apar controlori dispusi sa intre in piata neagra a deciziilor si sa inchida ochii, urmarea fiind incurajarea ignorarii inregistrarilor contabile.


O parte a economiei necontabilizate isi intinde antenele la suprafata, in economia formala. Fenomenul cel mai raspandit: evaziunea fiscala. Fenomen care, avand dimensiuni in crestere, este legat in mare parte de activitati economice desfasurate in litera legii. Doar neplata impozitelor este ilegala. Statisticile oficiale inregistreaza activitatile desfasurate, rezultatele lor se regasesc in PIB, dar bugetul este furat grosolan. Multe dintre taxele si impozitele prevazute de legile fiscale nu sunt platite niciodata.