Habotnicii lui Traian Băsescu

Dacă întrebi cine sunt ­ cei mai înfocaţi suporteri ai preşedintelui Traian Băsescu, orice­ copil de şcoală pri­mară îţi va răspunde în secunda doi: Boc, Stolojan, Inteligenţa Aeronautică Română şi alte comitete şi comiţii. Este adevărat, dar numai în parte. În ultimele săptămâni s-au ridicat alte figuri care s-au pus în slujba preşedintelui mai abitir decât militanţii săi oficiali.

Leagănul noilor fani a devenit tocmai PSD, partidul care încă se mai laudă că reprezintă cea mai importantă formaţiune din opoziţie. Atât de tare se luptă pesediştii cu cele două capete ale balaurului puterii de la Bucureşti – guvernul liberal şi preşedinţia lui Băsescu -, încât, pe lângă sprijinul acordat cabinetului în parlament, acum au reuşit să îngroape în comisia electorală dezbaterea privind votul uninominal. Prima dată
pesediştii au zis că susţin votul uninominal majoritar.

Apoi au căzut de acord cu PNL şi PD să susţină varianta Pro Democraţia. După care jumătate au recunoscut acordul, jumătatea cealaltă -ba. Mai târziu au votat princi­piul, apoi Nicolicea cu Stanciu au schimbat din nou placa revenind asupra răzgândirii.

Iată un joc care i-a lăsat pe mulţi cu ochii în soare, acum în plină caniculă. Pro Democraţia a anunţat că protestează, iar Victor Ponta, cel care mai credea că are de susţinut o poziţie fermă a partidului, şi-a dat
demisia din comisia electorală. Cui foloseşte acest talmeş-balmeş pe care Mircea Geoană fie îl aprobă, fie este incapabil să-l oprească?

Întâmplător, într-o decla­ra­ţie recentă, Traian­ Băsescu afirma că legea electorală despre care se discuta în comisie lasă jumătate din parlament la cheremul "hahalerelor" din partide. Se poate crede că pesediştii din comisie s-au simţit vizaţi, au avut un puseu de sinceritate şi au decis să blocheze legea. În acest caz, ar merita să intre în parlament fără să mai participe la alegeri. Dar sunt puţine şanse ca resurecţia morală să fie motivaţia unui asemenea comportament.

Mai degrabă au decis la nivelul partidului să folosescă armele lui Traian Băsescu. Vrea preşedintele vot uninominal majoritar? Vrem şi noi! Se luptă şeful statului cu hahalerele? Ne luptăm şi noi! Scopul ar fi să-l provoace pe preşedinte să convoace cât mai repede referendumul pentru a nu folosi consultarea populară ca sprijin în favoarea PD la europarlamentare.

Raţionamentul nu ţine seama de faptul că Traian Băsescu reuşeşte să-şi transfere popularitatea asupra PD fără a avea nevoie de referendum. Politica bezmetică a social-democraţilor nu face altceva decât să-i dea dreptate preşedintelui, demonstrând tuturor că politicienii nu sunt buni decât să mintă şi să înşele poporul.

Rolling Stones: fairplay britanic, nesimtire romaneasca

Rockerii britanici au cintat cu „constiinta“, dublind greutatea leilor platiti pe bilete. Organizatorii romani si-au incasat comisionul. Si atit.

Un coleg spunea ieri ca este o perspectiva pur romaneasca sa te plingi si sa gasesti cusururi. As zice ca e mai traditional romaneste sa comentezi in barba, iar in cele din urma sa accepti mizeriile. Sa incepem, deci. Nu stiu altii cum simt, dar mie mi s-a zbirlit pielea cind l-am auzit pe Mick Jagger urlind „Buna seara, Bucuresti“ pe scena de pe „Lia Manoliu“. Un truc simplu, alimentat de-a lungul concertului de alte si de alte fraze in romana rostite de solistul Rolling Stones, care a avut darul sa-i aduca simpatia citorva zeci de mii de oameni, chiar si a acelora care realizau ca exercitiile lexicale ii erau dictate in casca. Te simti bine, te simti respectat, te simti britanic, japonez, francez, chiar si turc putin, te simti toate natiile care au avut parte de productii muzicale de anvergura celei de marti seara in anii in care oferta
pentru romani se reducea la Boney M, cu Blondy sau Candy in deschidere. Nu merita sa vezi concertul pentru ca The Rolling Stones sint niste bunici prafuiti? O aiureala cool, iesita in spatiul public din minti captive inca intr-o adolescenta infatuata. Nu o spun eu, ci aproape 60.000 de trupuri care se unduiesc vreme de doua ore, in general fara sa fi avut habar pina atunci de vreo piesa Rolling Stones, subjugate de ritmurile si vivacitatea celor de pe scena. O mare de oameni care se apropie de extaz si se intersecteaza in mod periculos cu perspectiva unei agonii iminente. Precizez ca de aici lasam in urma prestatia fara repros a trupei Rolling Stones. Cu riscul de a pune umarul la consolidarea unui cliseu jurnalistic, introduc in decor partea romaneasca a spectacolului, generatoare de frustrari. Daca Bucurestiul de marti dospeste la cele peste cele 30 de grade, „Lia Manoliu“ fierbe ca o caldare uitata pe foc de bunica de la tara, fermecata de violurile cu octogenare de la stirile orei 5. Fireste, pe stadion se vind bauturi. La nivelul gazonului, dupa un tur obligatoriu de stadion in care posesorii de bilete in Sectorul A si cei pozitionati in Sectorul B au ocazia, fara sa isi doreasca vreun pic, sa faca un schimb de secretii ale glandelor sudoripare, un pahar cu apa, suc sau bere se transforma in ceva vital. De acum hirsiit, Sectorul A termina misiunea de recunoastere a pozitiilor pe care le va ocupa si se intoarce in Sectorul B, unde se afla singurele puncte de vinzare a lichidelor. Sint usor de distins dupa furnicarul de oameni care le inconjoara. Sectorul A devine una cu Sectorul B si se asaza la coada, cu ochii pe ceasul
care vesteste ca mai e o ora pina la marele concert. Dupa 20 de minute de stat in acelasi loc, cele doua pahare pe care ti-ai propus sa le cumperi se transforma in patru. Sa fie, ca nu strica. Dupa alte douazeci de minute in care perfectionezi statul nemiscat intr-un picior, zici ca opt ar fi mai bine. Privesti cu jind si chiar cu ura catre putinii norocosi care au reusit. A trecut o ora. Parasesti spatiul de citiva centimetri patrati pe care l-ai aparat dirz, in ciuda coatelor de toate dimensiunile primite, si incerci sa te tirasti catre locul tau. Astepti primul motiv de nemultumire legat de showul care tocmai a inceput, pentru o pleca spre o cura de deshidratare. Mick Jagger, Keith Richards&Co. te fac sa uiti insa de sete, care te mai loveste sporadic doar in pauza dintre doua melodii. Descrierea de mai sus poate parea exagerata, o experienta personala stind sub semnul ghinionului. Dar ce te faci cind toti in jurul tau vorbesc si se comporta la fel, uniti si dezbinati de aceeasi banala frustrare, lipsa apei? Poti sa te intrebi daca e o dovada de imbecilitate sau de nepricepere. In final insa, iti intra in cap ideea fixa ca e vorba doar de nesimtire.

Havel a chemat rockerii, Iliescu a chemat minerii

Grigore Cartianu: "Mai baga, batrane Keith Richards, una la chitara! / Priviti ortacii: recital extraordinal la tarnacop!"

In anul 2002, o stire fulgera agentiile internationale de presa: „Celebra trupa Rolling Stones va sustine anul viitor un concert la Praga, la invitatia fostului presedinte Vaclav Havel”.

Pe 27 iulie 2003, aceleasi agentii transmiteau la cald: „Aflat la Praga pentru concertul din cadrul turneului mondial „Forty Licks”, Mick Jagger si-a sarbatorit implinirea a 60 de ani alaturi de Vaclav Havel (66 de ani). In cadrul petrecerii, legendarul rocker i-a cantat, in particular, fostului presedinte ceh hitul „Mother’s Little Helper”, care contine versul „Ce mirare sa imbatranesti”".

Vaclav Havel... Mick Jagger... Ce nume mari, ce personalitati care au influentat istoria! Primul a fost omul providential pentru iesirea pasnica a Cehoslovaciei (nu se produsese inca divortul Cehia - Slovacia) din infernul comunist. Cel de-al doilea a marcat istoria muzicii mondiale.

In 2002, cand am auzit ca Vaclav Havel a chemat trupa Rolling Stones la Praga, mi-am amintit brusc: Ion Iliescu a chemat minerii la Bucuresti! Doi presedinti, doua filosofii.

In 1990, Europa rasariteana traia dezghetul anticomunist, iar Zidul Berlinului - simbolul divizarii continentului - cadea in ritmul magistral al lui Roger Waters, ex-Pink Floyd, cu al sau „The Wall”.

Cehii si slovacii respirau libertate impreuna cu presedintele Vaclav Havel, renumit disident anticomunist. / Romania incerca sa se desprinda de comunism avandu-l ca presedinte pe Ion Iliescu, un cunoscut activist comunist.

Havel 2003: Multumim, Rolling Stones! Ne-a fost dor de voi, ne-a fost dor de libertate! / Iliescu 1990: Va multumesc, dragi mineri, pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile...

Mick Jagger, la microfon: Are you ready, Prague? Are you ready, Czechoslovakia? / Miron Cozma, la portavoce: Daca bucurestenii nu pot sa aiba grija de linistea Capitalei, o sa ne ocupam noi, minerii!

Praga canta in ritmurile lui „Satisfaction”. / Bucurestiul plange in Piata Universitatii.

Mick Jagger / Miron Cozma. Ei cu Mick, noi cu Miron.

Mai baga, batrane Keith Richards, una la chitara! / Iata ortacii: recital extraordinar la tarnacop!

Microfoane, tobe si chitari / Bate, lanturi si lampase.

Vaclav Havel / Ion Iliescu. Aceasta a fost diferenta de destin dintre Cehoslovacia si Romania, dintre normalitate si Romania.

In cele din urma, iata, am intrat si noi pe harta Rolling Stones. Cu intarziere, asa cum am facut si jonctiunea cu Europa, dar am intrat.

Ca sa vina Rolling Stones era nevoie de banii
capitalismului, pentru ca Mick, Ron, Keith si Charlie nu canta pe ochi frumosi. Trebuia sa fie inventata telefonia mobila
si sa vina Vodafone in Romania.

Ei bine, acest capitalism era o utopie pe vremea cand Romania avea la comanda un individ care spunea ca „proprietatea privata e un moft”! Ion Iliescu, desigur. El gandea asa la inceputul anilor '90, cand soarele existentei sale rasarea la Moscova inca sovietica.
Si atunci, ce Rolling Stones? Ce bataieli imperialiste? Poate cazacioc!

Ar fi bine sa stie si copiii nostri, si copiii copiilor nostri: in timp ce Vaclav Havel a chemat rockerii, Ion Iliescu a chemat minerii...

Dick Marty, un bilet pentru Tiraspol

As vrea sa-i vad pe de-alde Marty cum ar reactiona daca vreun stat - de drept international sau chiar inventat - ar arbora cu mandrie zvastika. Ar urla toate organizatiile pentru drepturile omului, dirijate de Moscova.

Dupa iesirea din inchisoare, Andrei Ivantoc a fugit peste granita artificiala inapoi in Transnistria natala ca sa transmita un mesaj. Un dublu mesaj, cu o dubla destinatie: Rusia si Lumea Libera. Mesajul
ca el continua lupta dupa eliberarea din iadul terorist de la Tiraspol si ca aceasta lupta e menita sa semnaleze violarea flagranta a integritatii teritoriale a unui stat independent, R. Moldova, recunoscut de comunitatea internationala. Fuga lui Ivantoc inapoi in teritoriul din care este exilat a fost si un act simbolic, privind neputinta Vestului.

Occidentul a tolerat politica bunului plac a Rusiei in Transnistria. Nu s-a deranjat sa ceara eliberarea detinutilor politici de la Tiraspol, nici macar dupa sentinta CEDO: condamnata vehement de Duma de Stat, care i-a numit oficial pe detinutii politici, "teroristi". Vestul a continuat politica strutului. N-am auzit nici un protest cu privire la modul bestial, ostentativ brutal, cu care militienii transnistreni l-au batut, cu pumnii si picioarele, pe Andrei Ivantoc, la iesirea din temnita. Majoritatea occidentalilor nu se scandalizeaza nici de perpetuarea regimurilor comuniste, cu simboluri de stat ca secera si ciocanul, cum este cel de la Tiraspol. As vrea sa-i vad pe de-alde Marty cum ar reactiona daca vreun stat - de drept international sau chiar inventat - ar arbora cu mandrie zvastika. Ar urla toate organizatiile pentru drepturile omului, dirijate de Moscova. Cum a fost si cand Printul Harry s-a costumat in Hitler. Daca se costuma in Stalin, era OK.

Simbolurile comuniste nu-i deranjeaza. Dick Marty si altii ca ei au treaba sa infiereze SUA si sa incite Europa impotriva Americii pe tema inchisorilor CIA, in care bietii teroristi ar fi maltratati, in sensul ca n-ar fi tratati cu toata politetea. Raportul Marty, adoptat de Consiliul Europei, face acum obiectul Parlamentului European. Care valideaza acuzatia privind existenta inchisorilor americane secrete, in continuare, fara absolut nici o dovada. Vizand Polonia si Romania, tarile care ii deranjeaza pe rusi cel mai tare, pentru orientarea lor filo-americana si in favoarea unitatii euro-americane. Nu i-am auzit pe occidentalii aparatori ai drepturilor omului sa protesteze atat de sonor fata de incalcarile flagrante ale drepturilor omului din regimurile totalitare inca actuale. Nu i-am auzit sa aduca in discutia Consiliului Europei si a Uniunii Europene existenta - flagrant-ostentativa - a unor inchisori ilegale, intr-un stat ilegal, cum e Transnistria, pupila Rusiei, in care au fost torturati detinuti politici luptatori pentru integritatea teritoriala a tarii lor de drept international, R. Moldova. Transnistria e o cloaca de crima organizata patronata de trupe rusesti.

Lumea libera a tolerat mascarada judiciara numita proces si detentia politica a lui Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov Popa si Alexandru Lesco, precum si regimul de teroare, inclusiv zeci de executii simulate, la care i-a supus aparatul represiv al unui pseudo-stat pe care il recunoaste doar Moscova. Domnul Dick Marty si alti oficiali europeni de la cel mai inalt nivel sustin cu tenacitate rapoarte de desene animate, dar ii doare burtica de frica Moscovei. Ba chiar o slujesc, cel putin prin omisiune. Si prin diversiune anti-americana. Ii platesc eu un bilet domnului Marty catre Tiraspol, o vizita la Chisinau, si una la Bucuresti. Sa mearga sa vada temnita terorii, sa vorbeasca apoi cu fostii detinuti politici si sa vina aici la noi sa ne caute de inchisori. Abia pe urma sa dea raportul. Dar Europei, nu Moscovei.

Sassu readuce presiunea politica la Stirile TVR

Fostul secretar executiv al PSD le-a reprosat sefilor de la Directia Stiri ca fac materiale “neobiective”.

Alexandru Sassu si-a intrat rapid in rolul de director al TVR. Faptul ca este doar sef interimar nu l-a impiedicat pe fostul secretar executiv al PSD sa-i bage marti intr-o sedinta furtunoasa pe sefii Directiei Stiri. Surse care au participat la aceasta intilnire sustin ca Sassu a facut un scandal monstru, reprosindu-le celor care asigura realizarea ,,Jurnalului’’ din punct de vedere editorial ca multe dintre stirile care apar pe post sint „fabricate, neobiective si necredibile“. Sedinta s-a desfasurat in absenta sefului de la Stiri, Rodica Culcer, care se afla de simbata in concediu de odihna.

Directorul interimar al TVR a recunoscut ca a avut o discutie cu „15 sefi ai Directiei Stiri“. Intrebat daca a criticat obiectivitatea stirilor, Sassu ne-a declarat ca nu-si mai aduce aminte daca a spus asa ceva. „Nu mai stiu daca a existat o astfel de formulare... Am spus ca nu sint verificate stirile, ceva de genul asta“, afirma Alexandru Sassu, care precizeaza, totodata, ca a fost doar „o observatie generala“ si ca nu a indicat un anume material. „Le-am si spus ca vorbesc ca un spectator, care vede aceste lucruri. Nu am intrat in discutii amanuntite pe probleme editoriale.“

Sursele noastre spun insa ca Sassu a dat
un exemplu, si anume a criticat faptul ca TVR nu a transmis in direct de pe autostrada atunci cind a avut loc celebrul carambol provocat de fum. „Nu am indicat nici o stire, se apara Sassu. La materialul cu autostrada, cineva a vorbit ceva despre un cablu care a lipsit. Atit. Nu am spus nimic despre transmisii in direct sau altceva.“ Sursele noastre mai spun ca Sassu a batut cu pumnul in masa. Acesta spune ca n-a batut.

Directorul interimar al TVR sustine ca este indreptatit sa ceara explicatii despre continutul editorial al stirilor. „Eu raspund pentru continutul programelor alaturi de autor“, spune Sassu, care ne trimite la un pasaj din Legea TVR. Art 14: „Raspunderea pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine, dupa caz, in conditiile legii, realizatorului de emisiuni sau programe, autorului, precum si serviciului
public de radiodifuziune, respectiv de televiziune“.

Alexandru Sassu insista insa ca intilnirea cu sefii de la Stiri „era necesara, deoarece la ora actuala principalul Jurnal de stiri a cazut pe locul 3 la nivelul audientei nationale, dupa ce acum un an se afla pe locul 1“. „Mi-am exprimat nemultumirea fata de calitatea informatiilor prezentate in «Jurnalul» de la ora 19.00 si am stabilit ca toti cei care au luat parte la discutii, inclusiv dna Culcer, care nu a participat, fiind in concediu de odihna, sa vina cu propuneri scrise de redresare a situatiei”, a mai spus Sassu.

Faptul ca sedinta s-a desfasurat in absenta directorului Directiei Stiri, Rodica Culcer, este considerat de unii observatori ca fiind „in neregula“. Fost membru in CA al TVR pina in 2005 si candidat pentru actualul consiliu, analistul politic Alexandru Lazescu sustine ca „astfel de discutii, in absenta directorului de la Stiri, nu sint oportune“.

Predecesorul lui Sassu in fruntea TVR, Tudor Giurgiu, sustine insa ca intilnirea de marti este una normala. „Eu tin minte ca am avut doua asemenea intilniri. Una a fost cea in care mi-am exprimat nedumerirea privind firul rosu al jurnalelor: de ce intr-o zi stirile politice ocupa un anumit spatiu in Jurnal intr-o zi, de ce in alta stirile de interes general. A fost si doamna Culcer de fata. Intr-o a doua intilnire le-am cerut celor de la Stiri sa fie obiectivi pentru ca aveam semnale ca unii fac jocuri politice“, spune Tudor Giurgiu.

* Un presedinte cu conturile pline

300.000 de euro - aceasta este valoarea tablourilor, obiectelor de cult, bijuteriilor si cartilor de valoare pe care le detine presedintele-director general interimar al TVR, Alexandru Sassu, conform declaratiei de avere publicate ieri pe site-ul televiziunii publice. In plus
, Sassu mai detine un teren intravilan agricol de 2.000 mp si un apartament de 200 mp in Bucuresti, cu o valoare impozabila de 336.389 de lei. Seful TVR conduce un autoturism Jeep Grand Cherokee, fabricat in 2007, si detine doua conturi
la Raiffeisen Bank, unul de aproape 20.000 de euro, iar celalalt de circa 80.000 de dolari. (D.D.)

Băsescu face prevestiri sumbre şi blochează Guvernul la ordonanţe

*Preşedintele promulgă Legea pensiilor

*Preşedintele nu-şi asumă răspunderea pentru efecte

Băsescu face prevestiri sumbre şi blochează Guvernul la ordonanţe

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, ieri seară, că a promulgat Legea pensiilor, într-o declaraţie de presă în care a atacat dur Guvernul pentru felul iresponsabil şi pentru „laşitatea” cu care a gestionat această problemă. Legea pensiilor nu a fost singura cu care Traian Băsescu a ţinut în şah guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu. Preşedintele nu a promulgat nici până acum legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare. În felul acesta, războiul dintre cele două palate intră în vară cu muniţie proaspătă.

Ieri seară, şeful statului a încercat, prin declaraţiile extrem de tăioase la adresa Executivului, să mascheze faptul că el însuşi avertizase că nu va promulga noua Lege a pensiilor dacă Guvernul nu-i trimite detalii despre sursele de finanţare a majorării. Traian Băsescu a susţinut că a promulgat legea din două motive: de la 1 septembrie trebuie să intre în vigoare o etapă de mărire a pensiilor care are acoperire bugetară şi faptul că toate partidele au votat legea, „ceea ce înseamnă că asupra implicaţiilor ei există un consens”.

Preşedintele nu a explicat însă de ce nu a promulgat legea până acum, întrucât cele două motive pe care le-a invocat erau ştiute de la început. Băsescu a pre­ferat să îşi concentreze declaraţia pe cri­ticile la adresa Guvernului: „Deşi m-am adresat primului ministru, scrisoarea de răspuns a fost semnată de doi miniştri incompetenţi – Varujan Vosganian şi Paul Păcuraru -, iar primul ministru nu şi-a asumat, prin semnătură, răspunsul“.

„În locul unei analize economice, aşa cum am solicitat, am primit un răspuns încărcat de deziderate, declaraţii politice, fără nici o fundamentare, aşa cum o cere Constituţia”, a spus Băsescu. Pentru că Guvernul s-a dovedit incapabil, Băsescu a prezentat o analiză economică făcută la Cotroceni, care arată că, până în 2013, deficitul cumulat al bugetului
asigurărilor sociale va ajunge la 30 de miliarde de euro, sumă egală cu aceea pe care o va primi România, de la UE, pentru programe de dezvoltare. Preşedintele a venit şi cu soluţii pentru acoperirea acestui deficit: reducerea cheltuielilor publice, în special a celor din administraţia publică.

Băsescu a pasat apoi problema Parlamentului şi Guvernului, afirmând că aceste instituţii poartă responsabilitatea pentru aplicarea acestei legi şi pentru ca ea să nu afecteze dezvoltarea
României. „M-a dezamăgit profund abordarea diletantistă pe care Guvernul a avut-o în răspunsul pe care mi l-a trimis şi poate asta arată lipsa de responsabilitate. (...) Există resurse
(pentru creşterea pensiilor – n.red.) şi, dacă Guvernul va fi la fel de incompetent ca şi până acum, dacă nu va fi capabil să indice sursele, îi invit la colaborare”, a mai spus şeful statului.

Al doilea act normativ cu care ţine în şah şeful statului Executivul în perioada următoare este, cum spuneam, Legea pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare. Ea trecuse oricum greu de Parlament, fiind respinsă iniţial de Senat, din dorinţa pesediştilor. Liberalii au trecut la negocieri serioase cu PSD pentru ca abilitarea să treacă la Cameră. PNL a condiţionat votul parlamentarilor săi în favoarea legii privind creşterea pensiilor de votul favorabil al pesediştilor la legea de abilitare. În ultima săptămână a sesiunii parlamentare s-au înţeles.

Abilitarea zace însă în sertarele Cotroceniului şi riscă să fie retrimisă la Parlament dacă Băsescu nu o promulgă până marţea viitoare.

Abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe a ajuns la Cotroceni pe 4 iulie. Conform Constituţiei, preşedintele este obligat să o promulge sau să o retrimită Parlamentului în 20 de zile. De obicei, această lege este promulgată de şeful statului a doua zi de la primire, tocmai pentru ca Executivul să îşi poată continua activitatea în limitele impuse de legea fundamentală. Băsescu n-a procedat aşa. Conform unor surse, şeful statului ar fi transmis Guvernului faptul că aşteaptă fundamentări ale ordonanţelor pe care Cabinetul vrea să le emită în perioada vacanţei parlamentare. Acest lucru este practic imposibil de realizat, întrucât legea de abilitare cuprinde domeniile în care Guvernul vrea să emită ordonanţe, nu şi intenţiile de acte normative. Executivul nu a pregătit nici un astfel de document
justificativ, aşteptând ca Băsescu să promulge pur şi simplu legea.

Pentru preşedintele Camerei Deputaţilor, liberalul Bogdan Olteanu, gestul şefului statului de a nu promulga încă legea este „o nouă mizerie” pe care Băsescu o face Guvernului. „E noua şicană făcută Cabinetului Tăriceanu, ca să nu poată emite ordonanţe. Dacă acum ar apărea o situaţie de urgenţă şi ar trebui dată
o ordonanţă, Parlamentul ar trebui chemat din vacanţă”, ne-a declarat Olteanu.

Cum a condus Basescu Parcul National Retezat pe ultimul drum

Este vorba despre un drum caruia ii zice DN (Drum National) 66A, dar caruia puteau sa ii spuna foarte bine chiar DN 666, la ce efecte va avea construirea lui asupra Parcului National Retezat. Adica defrisari, distrugerea habitatelor unor specii, incalcarea unor legi si, in general, ciuntirea uneia dintre ultimele paduri de pe glob in care mirlanul contemporan nu si-a urcat gipul si vila. Sa scuipam de trei ori in sin, sa zicem bogdaproste ca nu trece si vreun riu mai mare pe acolo (sa vrea Basescu sa-l faca navigabil pentru vreo Biruinta) si sa purcedem la drum.

Se fac sapte ani de la semnarea certificatului de deces al Retezatului

Ca sa nu ne facem iluzii, trebuie sa spunem de la bun inceput ca acum asistam la unul dintre parastasele Parcului National Retezat. De ingropat, Basescu s-a apucat prin ’99, cind (ca ministru al Transporturilor ce era atunci) a decis ca un drum forestier care leaga Valea Jiului de Baile Herculane sa devina DN. Pe hirtie, printr-o hotarire de guvern. Printre pretextele de care avea nevoie Basescu pentru ca un drum de pietris din Retezat sa se transforme in banda de asfalt au fost viiturile din ’99. Care, in opinia lui Basescu, impiedicau animalele din Retezat (unde sint Parcurile Nationale Retezat si Domogled) sa mai iasa la promenada pe strasse sau chiar sa conduca bete dupa cite un chef monstru cu ursul luminii din padure. Pe HG-ul invocat au semnat, deci, Basescu, Remes (Finante), Romica Tomescu (Mediu) si ghiulangiul cu unghiuta Radu Vasile (premier). A, printre altele, cica mai erau niste motive ca DN 66A sa existe: locuitorii din Valea Jiului nu aveau un drum direct catre Baile Herculane (catre baile de singe de la mineriadele bucurestene se vede ca au avut drumuri, ba unele inlesnite chiar de Basescu). Haideti, domnu’ presedinte, e un motiv de toata jena: pai, mai degraba aveau nevoie sa mearga la Herculane aia care s-au ales cu reumatism
de la bitele minerilor, nu aia care au minuit bitele.

Base nu a vazut padurea din cauza uscaturilor legislative

La ingroparea de vii a Retezatului si Domogledului au contribuit si legile din ’99. Mai exact, lipsa lor. Ne referim la faptul ca, pe atunci, nu exista nici legea ariilor protejate, deci nici obligativitatea ca un constructor de drumuri sa presteze studii de impact asupra mediului pentru o astfel de lucrare cum e DN 66A. Nu. A fost, asadar, suficienta o autorizatie de construire acordata de Primaria Uricani, o localitate din zona. Asadar, cu certificatul de deces semnat de un primar de tara, Base a impins parcurile din Retezat spre groapa. Pina in 2002, ultimul drum a fost parcurs pe primul lui tronson, pina la iesirea din judetul Hunedoara. De lucrare s-a ocupat, ca beneficiar, DRDP (Directia Regionala de Drumuri si Poduri) Timisoara, iar constructorul a fost CCCF (o companie
foarte draga PD-ului, chiar si acum). Pentru ca moartea padurilor sa nu fie foarte trista, Baselu a decretat ca e o mare bucurie acest drum, care ii va umple pe localnici de bani din turism, va transforma zona intr-un important nod rutier si, in general, sa circulati bine, ha, ha, ha, ha, ha!

Garda moare de grija Parcului, dar nu se preda decit la amenzi

Din 2002 pina in 2005, insa, DN 66A a zacut la marginea Parcului (sau, ma rog, Parcul a zacut la marginea drumului, cum va convine mai mult), din lipsa de finantare. Dupa preluarea mandatului de catre marinar, Ministerul Transporturilor si-a adus aminte ca e portofoliu al PD. Prin urmare, CNADNR (Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din România), societate in subordinea Transporturilor, a somat DRDP Timisoara sa reia lucrul la DN 66A. Cu urmatorul text
: „Avind in vedere faptul ca exista conditii de continuare a lucrarilor la obiectivul Drum DN 66A, Cimpul lui Neag, sector II km 37+440-47+600, va solicitam sa reluati de urgenta executia lucrarilor pe acest tronson“. Astfel, oamenii s-au pus pe treaba. Nu a contat ca, de data
asta, legile se schimbasera, iar lucrarea avea nevoie de acord de mediu, de studiu de evaluare a impactului asupra mediului, de Plan de Urbanism Zonal. Cum DRDP Timisoara nu avea toate astea, in 2006, Garda Nationala de Mediu (GNM) se revolta pe nesimtirea beneficiarului si a constructorului cu o amenda de 120.000 RON. Pe chestia asta, Prefectura judetului Hunedoara cere sistarea lucrarilor, in decembrie 2006. Cererea a ramas doar pe hirtie, reparatiile si modernizarile la DN 66A continuind la fel de voios.

Sulfina a aratat a cui e vina

Primul semn ca mortul ar putea fi putin resuscitat l-a dat, nu o sa va vina sa credeti, chiar sefa femeilor PD-iste, Sulfina Barbu. Permiteti-ne sa citam putin din adresa pe care Sulfina, ca ministresa a Mediului, i-a trimis-o altui pedist, Berceanu (ministru al Transporturilor), in martie 2007. Deci: „In lipsa unor studii de evaluare a impactului, care sa evidentieze in primul rind impactul asupra biodiversitatii si solutiile pentru reducerea acestuia, si fara refacerea Planului de Urbanism Zonal, este imposibila emiterea acordului de mediu. In cazul in care se doreste continuarea acestor lucrari, va rugam sa intreprindeti masurile necesare deblocarii situatiei“. Doamne, Dumnezeule, pai, unde o sa ajungem asa?! Deci, Garda de Mediu, condusa pe atunci de un pedist (Silvian Ionescu), amenda DRDP, iar Mediul, condus de o pedista (Sulfina), ii cerea socoteala lui Berceanu. Ptiu, ptiu, ptiu, s-a dus dracu’ si monolitul PD. Ei, as! De fapt, Berceanu nu a facut nimic cu nota Sulfinei, asa ca beneficiarul a dat in continuare cu tirnacopul si basculantele, ajungind la numai un kilometru de zona protejata a Parcului Retezat. Abia semnalul dat de Greenpeace si iesirea PD de la guvernare au dus la sistarea lucrarilor, prin decizia Garzii de Mediu din 7 iunie 2007.